Next…

CINEMA

Iulia Blaga ne informeaza  cat de slaba prezenta are Romania la Berlinala! Eu zic ca e mai bine asa, decat sa urmaresti politisti adjectivi zeci de minute`n sir… pe o constructie de film  monotona, asurzitor (!) de linistita si cu un mesaj atat de doct mediatizat gratuit de fudula noastra presa cinefila (vezi`doamne Noul Cinema Romanesc!), mai bine PAS.

 

Berlinala pe scurt: 22 de filme in Competitie, a 61-a editie, 18 filme in premiera, tema de baza: politic,  debut regizoral pentru Angelina Jolie,… dar dupa o citire fugara a meniului de film, cred ca anul acesta regretam ca nu suntem alaturi de Iulia Blaga, caci se anunta filme bune.

 

POLITIC – demisia guvernului

Gambitul Regelui! Sau punerea regelui la adapost. Cam asa traduc eu sarada presedintelui jucator, sau inca o mutare maiastra pe esichierul politic. Dupa sacrificii de pioni de`a lungul anilor, acum a sacrificat si regina, sa vedem ce urmeaza?

 

Dupa supervizatii nostri analisti, care si`au pasat mesajul refractar in tot felul de emisiuni telegenice, concluzia este binenteles duplicitara, adica exact cum ne este amprenta genetica. Asta pentru ca ipocrizia guvernantilor este contagioasa. Pasarea raspunderii pentru batjocora nationala fata de propriul popor se face incontinuare cu aprobul tacit al intelectualului roman (sunt si exceptii: Claudiu Crăciun…), cu formatorul de opinie nationala: jurnalistul. Atata timp cat ne complacem in aceasta mocirla a complezentei, pot fi zeci de revolutii si iesiri in strada, luminita de la capatul tunelului va fi si mai …pala.

 

INTERVIU

… sau pareri cu  je m’en fous`tista, acum englezoaica Ioana Baetica Morpurgo  (luat de Elena Vladareanu):

 

“Ce mi se pare ciudat e ca despre prima mea carte (Fisa de inregistrare) s-a scris atit de mult in timp ce despre Imigrantii, care e o carte cu mult mai buna, abia daca au iesit vreo doua-trei recenzii, dintre care numai una demonstreaza ca respectivul autor a citit cartea in intregime.”

 

„De ce mi-e dor am vorbit deja, de ce nu mi-e – iaca!: de apartheidul dintre romani si tigani, de Bucuresti (un oras pe care nimeni nu-l iubeste si de-aceea nimanui nu-i pasa ce se intimpla cu el; in subconstient toti participa tacit si pasiv la uritirea lui progresiva, iar atunci cind se mai aud citeva glasuri razlete care sa-l aprecieze, sint de obicei de paseisti interbelici, cu complexe de superioritate de clasa). Nu mi-e dor de fundamentalismul crestin ortodox care pare sa prinda teren din ce in ce mai larg, de spitale, de trafic, de nepotism. Nu mi-e dor nici de pupincurismul romanilor fata de americani si nici de complexul de provincialism al unei culturi obsedate de „specificul cultural“ – periculos de aproape de ideologia nationalista…”